Istoricul satului Magula

Satul Magula este așezat în sudul satului Tomșani, pe albia pârâului Călmățui, de-a lungul drumului județean 146, având la sud iazul format de acest pârâu.

Acest sat are o vechime de patru-cinci secole, însă nu există un document care să ateste acest lucru, dar pe cale orală s-a transmis din generație în generație faptul că pe acest teritoriu au existat mai multe păduri care făceau parte din trupul vestitei păduri Vlăsia ce se întindea de la Dunăre la Carpați.

Numele satului vine de la trei movile de pământ aflate în jurul satului, care au servit ca punct de observație în calea cotropitorilor. Movilelor li se mai spuneau și „maguri”. Oamenii au pronunțat mai întâi „Magura” și apoi „Magula”. O altă explicație a numelui poate veni de la cuvântul grecesc „megosa”, care înseamnă mulțumire. Se povestește că în vreme de răstriște, când rușii se luptau cu turcii pe pământul românesc o parte din românii care participau la luptă au ramas în aceste locuri și au întemeiat un sătuleț care și-a luat numele după „megos”, nume de oștire, transformat apoi în limba de atunci „megura”, apoi cu timpul „megua” – „magula”.

Satul s-a mărit și pe parcursul anilor a devenit comună. În 1884 comuna și-a mutat centrul în satul Tomșani. În clădirea fostei primării s-a înființat școala satului Magula. Acestei cladiri i s-au mai adăugat alte două săli de clasă din anul 1930.

Vechimea satului este dată și de existența de-a lungul secolelor a trei bisericuțe, care au dăinuit fiecare câte un secol și jumătate. Altarul ultimei bisericuțe se păstrează și astăzi în curtea bisericii nou-construite cu ani în urmă. Tot mărturie a vechimii satului Magula poate fi și valea dintre Magula și Parepa, numită „Valea Războiului”, pentru faptul că aici s-au luptat oștile lui Matei Basarab cu cele ale lui Vasile Lupu în drumul lor spre Târgoviște.

În sudul satului se află un iaz format de pârâul Câlmățui care a fost dat în folosință la începutul secolului XX. El a fost construit pentru grădinărit și pescuit. Au fost aduși meșteri de la Râmnicu Sărat, iar piatră pentru zid de la cariera Pietroasele. Acest iaz reprezenta o sursă de venit pentru moșierul din vremea respectivă. La acest iaz a venit să pescuiască de câteva ori și marele istoric Nicolae Iorga.