Istoricul satului Tomșani

Bogăția pământului românesc, admirabilă să înzestreze cu tot ce e necesar vieții omenești a facut ca el să fie necontenit locuit, din cele dintâi timpuri ale preistoriei și până astăzi.

Înființarea comunei Tomșani se pierde undeva în negura timpurilor, fără a se cunoaște cu precizie data când a fost înființată. Ceea ce însă se poate admite în mod cert este că această comună dăinuie de aproximativ cinci sute de ani.

Această afirmație o facem pe baza unor mărturii verbale ale bătrânilor din sat, care își întemeiază spusele pe cele auzite din bătrâni.

Denumirea comunei Tomșani vine de la numele căpitanului Tomșa. Acesta era un căpitan care conducea o oaste română din timpul lui Mihai Viteazul. El era ajutat de un pâlc al Cazacilor Ucrainieni și a dus lupte împotriva turcilor. O parte din acești ostași au rămas pe acest teritoriu, au întemeiat o așezare de bordeie căreia i-au dat denumirea de Tomșani, după numele fostului lor căpitan.

La satul astfel înființat, cu trecerea anilor, s-au mai adăugat alte trei sate: Măgula, Crâng (Sătuc), Loloioasca.

Satul Tomșani este reședință de comună din anul 1884. Aici se păstrează toată arhiva comunei, actele și dosarele administrative, civile, sociale și politice.

Acest sat este situat în centrul comunei de o parte și de alta a drumului județean 146. În partea de vest se învecineaza cu pârâul Călmățui. La începuturile lui, satul Tomșani, până în secolul XIX și începutul secolului XX, a fost un sătuleț mic și sărac. Cu toate că țăranii au fost împroprietăriți prin reforma agrară din 1864 dată de Cuza Vodă și din 1920, săracia dăinuia datorită faptului că pământul era muncit empiric, cu unelte primitive. Viața acestui sat este ilustrată în romanul „Vremea căpitanului Costache”, unde în prefața romanului o nepoată a celui ce a fost Alexandru Antemireanu, poet și scriitor originar din Tomșani, fiul preotului Damian Antemir vorbește astfel „...m-am născut la 1877 în Tomșani, un sătuc câmpenesc, mic și sărac, cu săteni simpli și nevoiași”.

În 1874 Dr. Peter Popp, proprietar al moșiei Tomșani, a construit biserica, a împrejmuit-o cu un gard de fier ce dăinuie și astăzi, a construit o școală și un local mare al primăriei. Din anul 1884 sediul comunei s-a mutat în acest local, care pe pacursul anilor a fost renovat și îngrijit.

În 1924 a fos înființată Halta C.F.R. Tomșani, datorită căreia comuna a cunoscut o dezvoltare mai mare.

Până în anul 1945 a fost alipit comunei Tomșani și satul Cioceni, un sat învecinat cu satele din comună. Din acest an satul Cioceni s-a alipit comunei învecinate Albești.

Pe teritoriul comunei Tomșani au fost mai multe moșii: Cireșanca, Magula, Pricopie, Barsăneasca, Odolul, Arioneasca, Eforie. Ultimele două moșii au aparținut proprietarilor spitalelor din Ploiești. Moșierii s-au purtat cu sătenii în mod diferit, ceea ce a dus la mișcări și revolte țărănești pentru o viață mai bună. Acestea au avut loc în anii 1848, 1859, 1907. Au fost împroprietăriți în 1864 în timpul domniei lui Cuza Vodă și după înfăptuirea Unirii Principatelor Române. După 1944 soarta locuitorilor din comună a fost îmbunătățită. Puterea a fost preluată de P.C.R. în numele poporului. S-au luat toate pamanturile și s-au trecut în mâna statului, înființându-se I.A.S. - ul și C.A.P. – ul.

În urma revoluției din decembrie 1989, s-au desființat C.A.P.-urile, pământurile trecând în proprietatea locuitorilor. Ei le muncesc individual sau în asociații juridice și familiale.

Până la înființarea C.A.P.-ului în 1961 – 1962, oamenii aveau cai, căruțe, pluguri, semănători individuale cu care își munceau pământurile. De la această dată au intrat în posesia statului. De la revoluția din decembrie 1989 o parte din locuitori și-au cumpărat unelte agricole moderne care ajută asociațiile la lucrările agricole.