Instituții de cult
Instituții de cult în satul Tomșani
Faptul că fiecare creștin trebuie să-și cunoască credința este un adevăr ce se impunde de la sine. De altfel, nici nu se poate numi credincios cel ce nu e în măsura să-și marturisească credința sau nu e în stare să „dea socoteală” de credința sa (I Petru 3, 15).
Credința pe care se cuvine ca fiecare drept măritor creștin să o aibe în sufletul său trebuie să fie însă vie. Întreaga lui viață trebuie să fie animată și să poarte amprenta credinței sale. Nu e suficient să ne numim creștini, trebuie sa fim creștini prin faptele noastre!... Așa cum un pom este cunoscut dupa rodul lui – ne spune Mântuitorul – tot astfel cel ce crede în El va face această dovadă prin roada faptelor sale.
În același timp, credința devine vie și prin sărbătorirea sau celebrarea ei, în comuniunea și partășia Aceluiași Duh al lui Hristos care unește membrele Sale în Trupul Său, care este Biserica.
Privind viața în desfățurarea ei, descoperim că pe teritoriul comunei Tomșani, credința s-a pastrat vie. Acest lucru se face dovedit prin existența bisericilor în cele trei sate din comună cu sute de ani în urmă.
Acum trei sute de ani, satele din comună nu aveau un număr mare de locuitori, dar aveau mici bisericuțe construite de boierii timpului.
Din arhiva bisericii găsim date despre existența bisericii din satul Tomșani.
Cu voia Tatălui și ajutorul fiului și lucrarea Sfântului Duh s-a zidit o Sfântă Biserică în anul 1764 în satul Tomșani din bârne de lemn cu temelie de cărămidă și var. Ea a fost construită de un boier al vremii.
În anul 1873 Peter Popp, proprietar al moșiei Tomșani, a rezidit biserica veche din temelie, cu pereți din cărămidă și a învelit-o cu tablă. În anul 1874, a împrejmuit curtea bisericii cu gard de fier forjat pe fundație de piatră, care se menține și azi.
În anul 1902 Dr. Dimitrie Popp a reparat biserica, a pictat-o, a adăugat pridvorul și a înzestrat-o cu un policandru cu 12 lumini și 2 sfesnice de bronz, mobilier, iar pardoseala a fost facută din mozaic.
Proprietarul Peter Popp a adus o dată cu zidirea bisericii și un preot ca să slujească această parohie, numindu-se Pr. Antemir. El a slujit 44 de ani această parohie, murind în anul 1917. Alți preoti au fost pr. Filaret, pr. Gadiuta, pr. Enescu, pr. Iulian, care au slujit în perioada interbelică.
La data de 08.11.1933 s-a inaugurat Monumentul Eroilor care este situat în curtea bisericii. El s-a constuit din inițiativa intelectualilor din comună și cu ajutorul cetățenilor, în amintirea eroilor morți în războiul de independență (1877) și primul război mondial. Locuitorii au contribuit cu suma de 8634 lei și comuna cu 10000 lei, în total 18634 lei. La războiul din 1916-1918 au luat parte 174 de cetățeni, din care au murit 72. La 01.11.1943 din ordine superioare de stat, s-au exhumat 48 de eroi necunoscuți și înhumați definitiv în mausoleul de la Mărășești. Dupa cel de-al doilea război mondial au fost trecuți pe monument și ceilalți eroi.
În timpul celui de-al doilea război mondial, a venit preotul Ghidiu Pavel, care a slujit până în anul 1971. În timpul lui s-a construit casa parohială, clopotnița și fântâna din curtea casei parohiale. El a adus îmbunătățiri lăcașului de cult.
În 1974, în timpul preotului Stănescu Ion, s-a refacut pictura murală și s-a sfințit biserica de către Prea Sfințitul Părinte Episcop Roman Ialomițeanu, împreună cu un sobor de preoți.
În 1977 a avut loc un cutremur de pământ care a deteriorat biserica. Enoriașii au ajutat la repararea ei.
În anul 1982 a fost numit în aceasta parohie preotul Negoiță Nicolae. Din anul 1982 până în anul 1984 biserica a fost pictată în întregime de pictorul Soltan Maria, prin strădania deosebită a preotului sachelar Negoiță Nicolae și a enoriașilor săi. Biserica a fost înzestrată cu o Sfântă Evanghelie emailată, cu un sfeșnic cu șapte brațe pe Sfânta Masă, cu Sfinte Vase, cu veșminte noi și covoare. Catapeteasma a fost electrificată și s-a recondiționat mobilierul. Cărțile necesare slujbelor au fost recondiționate. Ușile bisericii au fost înlocuite cu altele din fier. Curtea cimitirului a fost împrejmuită cu gard de fier. A fost reparată casa parohială și clopotnița.
La 26.05.1985 s-a sfintit biserica de către P.S.P.E. Roman Ialomițeanu, protoiereu Săvulescu Åžtefan, preot Negoiță Nicolae și un sobor de preoți cu hramul „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”.
În 1992 s-a facut subzidirea pridvorului bisericii, unde cu această ocazie s-au găsit oseminte. Exteriorul bisericii este refacut cu praf de marmură, este construită magazia și s-au turnat alei cu mozaic venețian.
În curtea bisericii s-a format un parc cu brazi și flori și s-au aliniat crucile din cimitir. Cimitirul se află în fața bisericii și este îngrijit cu multă dragoste de către credincioși, din el nelipsind florile tot anul.
Instituții de cult în satul Loloiasca
În satul Loloiasca nu există nici un document care să ateste vechimea acestei biserici. Datele au fost culese de la săteni prin viu grai. La început a fost o biserică din lemn. Aceasta pe la începutul secolului al XX-lea a fost construită din cărămidă și învelită cu tablă. Dintre preoții care au slujit la această biserică amintim: pr. Enescu, pr. Badea, pr. Purnichescu. Toți aceștia au purtat de grijă bisericii și clopotniței aducând îmbunătățiri în momentele necesare. În anul 1987 a venit preotul Radu Ion. În timpul păstoririi sale s-a pictat interiorul bisericii, s-a făcut mobilier nou, încălzire centrală și pardoseala. A construit o clopotniță nouă și a cumpărat al doilea clopot.
În anul 1991 a construit Monumentul Eroilor, reprezentând pe cei care au luptat în cele două războaie mondiale. Preotul Radu a reparat casa parohială unde a locuit cu familia.
În anul 1993 s-a sfințit biserica de către P.F.P. Patriarh Teoctist, preotul Radu Ion și cu un sobor de preoți din parohiile vecine. Acum s-a sfințit și Monumentul Eroilor. Biserica are hramul „Sfantul Nicolae”.
Instituții de cult în satul Magula
Din arhiva bisericii aflăm ca în 1792 a fost construită o biserică din bârne groase de stejar, învelită cu șindrilă, cu o singură turlă. Aceasta a fost adusă de la București și montată aici de un boier al vremii. Catapeteasma a fost zidită din caramidă și a suferit reparații radicale la temelie, iar pictura mai târziu. Biserica a fost reînvelită și reparată între anii 1856-1870. Ulterior aceasta s-a deteriorat, nemaiputând satisface trebuințele credincioșilor și a necesitat construirea altei biserici. Cu autorizație de la C.M. Istorice din București s-a stricat în 1937, păstrându-se altarul și pridvorul din față. Din bârnele de stejar rămase dupa demolarea ei s-a construit mobilierul bisericii noi.
Credincioșii înarmați cu credință adevarată, cu evlavie, au facut împrejmuirile necesare, clopotnița și au ajutat prin contribuție bănească și materială la zidirea noii biserici. Această biserică a fost sfințită în 06.11.1938 având ca slujitor pe preotul paroh Dumitru Constantin. Biserica are ca hram "Adormirea Maicii Domnului" și "Sfinții Împărăți Constantin și Elena". Biserica a avut ca arhitect pe Toma Socolescu.
În 1939 s-a construit casa parohială, iar în 1957 s-a cumparat al doilea clopot.
Între anii 1963-1965 s-a facut împrejmuirea din fier și beton a bisericii și a casei parohiale. Acum s-a amenajat și un parc cu brazi și flori în curtea bisericii.
În 1966 s-a renovat biserica la exterior. În anul 1986 preotul Dumitru Constantin a ieșit la pensie și în locul său a venit preotul Mușat Ștefan.