Mediu
Calitatea factorilor de mediu
La nivel general, comuna nu întâmpină probleme semnificative legate de mediul înconjurător. Amplasarea a produs, însă, o serie de vulnerabilităţi, precum poluarea cauzată de traficul rutier aglomerat de-a lungul DN 1B, Ploiești – Buzău.
Poluarea aerului din comună este cauzată, în primul rând, de traficul auto, localitatea putând fi încadrată în zonele cu poluare medie. Sunt emise atât gaze anorganice (oxizi de azot, dioxid de sulf, oxid de carbon), cât și compuși organici volatili (benzen) sau pulberi PM10, PM2.5 cu conţinut de metale. Impactul traficului rutier asupra calităţii vieţii locuitorilor din localitate este cu atât mai mare cu cât mare parte din zona de locuit se suprapune peste importante artere rutiere.
Reţeaua hidrografică de pe teritoriul comunei aparţine sistemului hidrografic Prahova.
Analiza elementelor hidrografice în strânsă dependenţă cu ceilalţi factori fizico-geografici prezintă o deosebită importanţă atât din punct de vedere teoretic, deoarece ajută la descifrarea evoluţiei regiunii, cât si din punct de vedere practic prin măsurile ce pot fi luate pentru amenajarea și valorificarea potenţialului hidrografic în diferite domenii ale economiei.
Reţeaua hidrografică de pe teritoriul administrativ al comunei este alcătuita din:
- cursuri permanente de apă;
- cursuri temporare;
- canale de irigaţii;
- amenajări piscicole.
Cursurile permanente de apă au o direcţie de curgere de la nord-vest la sud-est și sunt văi tinere în care albiile sunt puţin adâncite.
Cursurile de apă de pe teritoriul comunei își modifică debitele în condiţiile de precipitaţii abundente și din cauza drenajului insuficient apar zone cu umiditate ridicată.
În zonă, alimentarea apelor subterane depinde de următorii factori condiţionali:
- hidroclimatici (precipitaţii, evaporatie);
- geomorfologici (relief);
- geologici (litostratigrafie, permeabilitatea verticală și orizontală, structură);
- hidrogeologici ai solului;
- natura cuverturii vegetale.
Comuna se află într-un program de dezvoltare a sistemelor centralizate de alimentare cu apă, în cadrul căruia se elaborează și o parte de monitorizare a calităţii apei potabile.
Una dintre problemele de mediu este cea legată de situaţia poluării cauzate de fosele septice pe care, încă, populaţia le mai folosește. Efectele negative întâlnite sunt fie mirosul neplăcut, fie revărsări ale foselor septice.
Poluarea solului din localitate are drept cauze existenţa de pulberi și gaze nocive în aer, depozitarea inadecvată de deșeuri și reziduuri menajere și industriale pe terenuri neamenajate corespunzător și deversarea apelor reziduale. De asemenea, poate apărea poluarea cu plumb specifică pentru zonele cu trafic auto intens.
Situaţia poluării fonice. Zgomotul persistent, peste limitele admisibile 50dB (A) pe timp de zi și 40 dB(A) pe timp de noapte la care este expusă populaţia, afectează starea de sănătate biologică și psihică. Sursele potențiale pot fi: transporturi terestre, șantiere de construcţii civile și industriale, transportul etc..
În localitatea Tomșani principala sursă de poluare sonoră este traficul rutier. Principalele zone afectate fonic de traficul de tranzit de-a lungul drumului naţional. În imediata vecinătate a marilor artere de circulaţie, zgomotul depășește 60dB (A) pe timp de zi și 55 dB(A) pe timp de noapte.
Biodiversitate
Asociate cu ecosistemul dominant, apar și ecosistemele amenajate.
Cerinţele umanităţii nu au putut fi limitate la ce oferă natura. De pe o anumită treaptă a dezvoltării sale istorice, de altfel foarte veche, omul a încercat noi soluţii din punct de vedere ecologic. Astfel, se poate evidenţia:
- ecosistemul agrotehnic;
- ecosistemul legat de așezările umane.
Ecosistemul legat de așezările umane a apărut o dată cu formarea unor aglomerări a populaţiei în spaţii mici. O așezare umană, redusă numeric în privinţa locuitorilor, cu inerente influenţe asupra mediului nu se individualizează ca sistem ecologic. Numai o grupare umană de tip urban, implicând preluarea unui spaţiu destul de mare din natură, modificând specificul mediului prin construcţii, conduce la individualizarea unui sistem ecologic specific.
Măsuri de protecţie
Dezvoltarea socio-economică a localităţii poate determina creșterea presiunilor asupra mediului înconjurător. Comuna s-a confruntat cu o serie de vulnerabilităţi privind mediul, precum: presiunea crescândă a urbanizării asupra spaţiilor neconstruite, creșterea numărului de rezidenţe principale și secundare, incidentele negative ale unor noi activităţi de agrement etc.
Dezvoltarea localităţii trebuie, însă, să fie dirijată de principiile dezvoltării durabile:
- limitarea schimbărilor climatice și a costurilor și efectelor sale negative pentru societate și mediu;
- asigurarea existenţei unui sistem de transport care satisface nevoile economice, sociale și de mediu ale societăţii, minimizând impacturile sale nedorite asupra economiei, societăţii și mediului;
- promovarea modelelor de producţie și consum durabile;
- îmbunătăţirea managementului și evitarea supra-exploatării resurselor naturale, recunoscând valoarea serviciilor ecosistemelor;
- promovarea unei bune sănătăţi publice în mod echitabil și îmbunătăţirea protecţiei împotriva ameninţărilor asupra sănătăţii;
- crearea unei societăţi a includerii sociale prin luarea în considerare a solidarităţii între și în cadrul generaţiilor, asigurarea securităţii și creșterea calităţii vieţii cetăţenilor ca o precondiţie pentru păstrarea bunăstării individuale;
- promovarea activă a dezvoltării durabile pe scară largă, asigurarea că politicile interne și externe ale UE sunt în acord cu dezvoltarea durabilă și angajamentele internaţionale ale acesteia.
Pornind de la aceste obiective generale putem desprinde măsuri concrete de protecţie ce pot fi aplicate în localitate. Spre exemplu, pentru asigurarea unui sistem de transport care să satisfacă nevoile economice, sociale și de mediu ale societăţii se impune:
- îmbunătăţirea îmbrăcăminţii și profilului stradal;
- descongestionarea arterelor principale prin asigurări de accese;
- crearea de noi parcaje;
- lărgiri de drumuri, acolo unde este necesar și posibil.
În afara traficului, se resimte și presiunea activităţilor economice. Pentru a diminua impactul activităţilor industriale asupra calităţii apei și a solului, în planurile de acţiuni se impune prevederea unor investiţii în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile privind:
- modernizarea și retehnologizarea instalaţiilor;
- dotarea cu echipamente eficiente de reţinere a poluanţilor specifici din apele uzate tehnologice și din emisiile în aer;
- ecologizarea terenurilor poluate;
- minimizarea producerii deșeurilor și colectarea selectivă a acestora, inclusiv a deșeurilor de ambalaje.
Pe de altă parte, aplicarea principiilor agriculturii moderne reprezintă premizele asigurării unei dezvoltări durabile a acestui sector. O agricultură ecologică presupune:
- respectarea rotaţiei culturilor în cadrul organizării asolamentelor;
- păstrarea echilibrului ecologic;
- păstrarea și utilizarea eficientă a potenţialului genetic;
- întreţinerea fertilităţii solului cu îngrășăminte naturale;
- folosirea îngrășămintelor în mod raţional;
- îmbunătăţirea calitativă a pământului;
- cultivarea de soiuri rezistente la atacul bolilor și dăunătorilor.
În ceea ce privește sectorul construcţiilor, acesta are un impact asupra mediului prin activităţile de producere a materialelor de construcţii, transport și punere în aplicare a construcţiei, exploatare și mentenanţă, demolare și reciclare, etc.
Dezvoltarea comunei impune și extinderea și modernizarea infrastructurii tehnico-edilitare, în special a reţelei de canalizare. În această manieră se va stopa poluarea solului și pânzei freatice cu ape uzate, îmbunătăţindu-se totodată calitatea vieţii populaţiei.
În vederea reducerii impactului depozitării necorespunzătoare a deșeurilor asupra mediului înconjurător, pot fi implementate mai multe măsuri precum:
- reducerea la minim a cantităţilor de deșeuri rezultate din activităţile existente;
- colectarea separată, sortarea și procesarea, reciclarea finală a deșeurilor de ambalaje;
- valorificarea în totalitate, prin găsirea unor soluţii tehnice și economice, a subprodusele rezultate din procese tehnologice;
- colectarea separată a deșeurilor periculoase de cele nepericuloase în procesele de producţie;
- predarea deșeurilor industriale reciclabile pe bază de contracte și certificate de calitate care să ateste lipsa oricăror substanţe periculoase;
- depozitarea temporară a deșeurilor industriale valorificabile, precum și a celor ce necesită neutralizarea cu respectarea normelor legale.
Nu în ultimul rând, pentru a elimina impactul negativ pe care îl au activităţile de agrement din cadrul spaţiilor verzi, pot fi puse în aplicare măsuri precum: amenajarea unor locuri speciale de agrement, dotarea cu pubele de gunoi, informarea cu privire la impactul asupra mediului etc.
Accentul pus pe protecţia mediului înconjurător pornește de la faptul că resursele naturale contribuie nu numai la echilibrul ecosistemelor, ci și la creșterea atractivităţii socio-economice și la îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei.
La nivel general, comuna nu întâmpină probleme semnificative legate de mediul înconjurător. Amplasarea a produs, însă, o serie de vulnerabilităţi, precum poluarea cauzată de traficul rutier aglomerat de-a lungul DN 1B, Ploiești – Buzău.
Poluarea aerului din comună este cauzată, în primul rând, de traficul auto, localitatea putând fi încadrată în zonele cu poluare medie. Sunt emise atât gaze anorganice (oxizi de azot, dioxid de sulf, oxid de carbon), cât și compuși organici volatili (benzen) sau pulberi PM10, PM2.5 cu conţinut de metale. Impactul traficului rutier asupra calităţii vieţii locuitorilor din localitate este cu atât mai mare cu cât mare parte din zona de locuit se suprapune peste importante artere rutiere.
Reţeaua hidrografică de pe teritoriul comunei aparţine sistemului hidrografic Prahova.
Analiza elementelor hidrografice în strânsă dependenţă cu ceilalţi factori fizico-geografici prezintă o deosebită importanţă atât din punct de vedere teoretic, deoarece ajută la descifrarea evoluţiei regiunii, cât si din punct de vedere practic prin măsurile ce pot fi luate pentru amenajarea și valorificarea potenţialului hidrografic în diferite domenii ale economiei.
Reţeaua hidrografică de pe teritoriul administrativ al comunei este alcătuita din:
- cursuri permanente de apă;
- cursuri temporare;
- canale de irigaţii;
- amenajări piscicole.
Cursurile permanente de apă au o direcţie de curgere de la nord-vest la sud-est și sunt văi tinere în care albiile sunt puţin adâncite.
Cursurile de apă de pe teritoriul comunei își modifică debitele în condiţiile de precipitaţii abundente și din cauza drenajului insuficient apar zone cu umiditate ridicată.
În zonă, alimentarea apelor subterane depinde de următorii factori condiţionali:
- hidroclimatici (precipitaţii, evaporatie);
- geomorfologici (relief);
- geologici (litostratigrafie, permeabilitatea verticală și orizontală, structură);
- hidrogeologici ai solului;
- natura cuverturii vegetale.
Comuna se află într-un program de dezvoltare a sistemelor centralizate de alimentare cu apă, în cadrul căruia se elaborează și o parte de monitorizare a calităţii apei potabile.
Una dintre problemele de mediu este cea legată de situaţia poluării cauzate de fosele septice pe care, încă, populaţia le mai folosește. Efectele negative întâlnite sunt fie mirosul neplăcut, fie revărsări ale foselor septice.
Poluarea solului din localitate are drept cauze existenţa de pulberi și gaze nocive în aer, depozitarea inadecvată de deșeuri și reziduuri menajere și industriale pe terenuri neamenajate corespunzător și deversarea apelor reziduale. De asemenea, poate apărea poluarea cu plumb specifică pentru zonele cu trafic auto intens.
Situaţia poluării fonice. Zgomotul persistent, peste limitele admisibile 50dB (A) pe timp de zi și 40 dB(A) pe timp de noapte la care este expusă populaţia, afectează starea de sănătate biologică și psihică. Sursele potențiale pot fi: transporturi terestre, șantiere de construcţii civile și industriale, transportul etc..
În localitatea Tomșani principala sursă de poluare sonoră este traficul rutier. Principalele zone afectate fonic de traficul de tranzit de-a lungul drumului naţional. În imediata vecinătate a marilor artere de circulaţie, zgomotul depășește 60dB (A) pe timp de zi și 55 dB(A) pe timp de noapte.
Biodiversitate
Asociate cu ecosistemul dominant, apar și ecosistemele amenajate.
Cerinţele umanităţii nu au putut fi limitate la ce oferă natura. De pe o anumită treaptă a dezvoltării sale istorice, de altfel foarte veche, omul a încercat noi soluţii din punct de vedere ecologic. Astfel, se poate evidenţia:
- ecosistemul agrotehnic;
- ecosistemul legat de așezările umane.
Ecosistemul legat de așezările umane a apărut o dată cu formarea unor aglomerări a populaţiei în spaţii mici. O așezare umană, redusă numeric în privinţa locuitorilor, cu inerente influenţe asupra mediului nu se individualizează ca sistem ecologic. Numai o grupare umană de tip urban, implicând preluarea unui spaţiu destul de mare din natură, modificând specificul mediului prin construcţii, conduce la individualizarea unui sistem ecologic specific.
Măsuri de protecţie
Dezvoltarea socio-economică a localităţii poate determina creșterea presiunilor asupra mediului înconjurător. Comuna s-a confruntat cu o serie de vulnerabilităţi privind mediul, precum: presiunea crescândă a urbanizării asupra spaţiilor neconstruite, creșterea numărului de rezidenţe principale și secundare, incidentele negative ale unor noi activităţi de agrement etc.
Dezvoltarea localităţii trebuie, însă, să fie dirijată de principiile dezvoltării durabile:
- limitarea schimbărilor climatice și a costurilor și efectelor sale negative pentru societate și mediu;
- asigurarea existenţei unui sistem de transport care satisface nevoile economice, sociale și de mediu ale societăţii, minimizând impacturile sale nedorite asupra economiei, societăţii și mediului;
- promovarea modelelor de producţie și consum durabile;
- îmbunătăţirea managementului și evitarea supra-exploatării resurselor naturale, recunoscând valoarea serviciilor ecosistemelor;
- promovarea unei bune sănătăţi publice în mod echitabil și îmbunătăţirea protecţiei împotriva ameninţărilor asupra sănătăţii;
- crearea unei societăţi a includerii sociale prin luarea în considerare a solidarităţii între și în cadrul generaţiilor, asigurarea securităţii și creșterea calităţii vieţii cetăţenilor ca o precondiţie pentru păstrarea bunăstării individuale;
- promovarea activă a dezvoltării durabile pe scară largă, asigurarea că politicile interne și externe ale UE sunt în acord cu dezvoltarea durabilă și angajamentele internaţionale ale acesteia.
Pornind de la aceste obiective generale putem desprinde măsuri concrete de protecţie ce pot fi aplicate în localitate. Spre exemplu, pentru asigurarea unui sistem de transport care să satisfacă nevoile economice, sociale și de mediu ale societăţii se impune:
- îmbunătăţirea îmbrăcăminţii și profilului stradal;
- descongestionarea arterelor principale prin asigurări de accese;
- crearea de noi parcaje;
- lărgiri de drumuri, acolo unde este necesar și posibil.
În afara traficului, se resimte și presiunea activităţilor economice. Pentru a diminua impactul activităţilor industriale asupra calităţii apei și a solului, în planurile de acţiuni se impune prevederea unor investiţii în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile privind:
- modernizarea și retehnologizarea instalaţiilor;
- dotarea cu echipamente eficiente de reţinere a poluanţilor specifici din apele uzate tehnologice și din emisiile în aer;
- ecologizarea terenurilor poluate;
- minimizarea producerii deșeurilor și colectarea selectivă a acestora, inclusiv a deșeurilor de ambalaje.
Pe de altă parte, aplicarea principiilor agriculturii moderne reprezintă premizele asigurării unei dezvoltări durabile a acestui sector. O agricultură ecologică presupune:
- respectarea rotaţiei culturilor în cadrul organizării asolamentelor;
- păstrarea echilibrului ecologic;
- păstrarea și utilizarea eficientă a potenţialului genetic;
- întreţinerea fertilităţii solului cu îngrășăminte naturale;
- folosirea îngrășămintelor în mod raţional;
- îmbunătăţirea calitativă a pământului;
- cultivarea de soiuri rezistente la atacul bolilor și dăunătorilor.
În ceea ce privește sectorul construcţiilor, acesta are un impact asupra mediului prin activităţile de producere a materialelor de construcţii, transport și punere în aplicare a construcţiei, exploatare și mentenanţă, demolare și reciclare, etc.
Dezvoltarea comunei impune și extinderea și modernizarea infrastructurii tehnico-edilitare, în special a reţelei de canalizare. În această manieră se va stopa poluarea solului și pânzei freatice cu ape uzate, îmbunătăţindu-se totodată calitatea vieţii populaţiei.
În vederea reducerii impactului depozitării necorespunzătoare a deșeurilor asupra mediului înconjurător, pot fi implementate mai multe măsuri precum:
- reducerea la minim a cantităţilor de deșeuri rezultate din activităţile existente;
- colectarea separată, sortarea și procesarea, reciclarea finală a deșeurilor de ambalaje;
- valorificarea în totalitate, prin găsirea unor soluţii tehnice și economice, a subprodusele rezultate din procese tehnologice;
- colectarea separată a deșeurilor periculoase de cele nepericuloase în procesele de producţie;
- predarea deșeurilor industriale reciclabile pe bază de contracte și certificate de calitate care să ateste lipsa oricăror substanţe periculoase;
- depozitarea temporară a deșeurilor industriale valorificabile, precum și a celor ce necesită neutralizarea cu respectarea normelor legale.
Nu în ultimul rând, pentru a elimina impactul negativ pe care îl au activităţile de agrement din cadrul spaţiilor verzi, pot fi puse în aplicare măsuri precum: amenajarea unor locuri speciale de agrement, dotarea cu pubele de gunoi, informarea cu privire la impactul asupra mediului etc.
Accentul pus pe protecţia mediului înconjurător pornește de la faptul că resursele naturale contribuie nu numai la echilibrul ecosistemelor, ci și la creșterea atractivităţii socio-economice și la îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei.